CARMELUL

                                                                              

APARITIA SFINTEI FECIOARE, DE PE MUNTELE CARMEL

   Stim din istorie ca multe ordine si congregatii religioase au la origine un intemeietor si o intemeietoare: Benedict si sora sa Scolastica, Augustin si mama sa Monica, Francisc de Assisi si Clara, Francisc de Sales si Ioana de Chantal, Tereza de Avila si Ioan al Crucii, si exemplele ar putea continua. Dar cazul cel mai interesant este cel al ordinului carmelitanilor. Intemeietorii lui sunt tot un barbat si o femeie: barbatul este profetul Ilie, femeia este Sfanta Fecioara Maria. Profetul Ilie, parintele anahoretilor din Vechiul Testament, a trait pe muntele Carmel. Aici se retragea in singuratate si contemplatie dupa cunoscutele sale incursiuni, dupa    ce-i punea la punct pe regi si pe preotii lui Baal. De pe culmea Carmelului a vazut el ridicandu-se nourasul de pe suprafata marii, dupa cei trei ani de seceta cumplita. "Ilie s-a suit pe varful Carmelului si, plecandu-se la pamant, a zis slujitorului sau: < Suie-te si uita-te inspre mare >. Slujitorul s-a ridicat, s-a uitat si a zis:
 < Nu este nimic >. Ilie a zis de sapte ori: < Du-te iarasi >. A saptea oara, slujitorul a zis: 
< Iata ca se ridica din mare un nor mic, cat o palma de om >" (1 reg 18, 22-24).

  Intreaga traditie monastica vede in acest nouras o imagine si o prevestire a Mariei: Maria   s-a desprins din masa umana infectata de pacat, asemenea nourasului candid si usor care   s-a desprins din marea cu apa amara.

   Carmelitanii vad in profetul Ilie  si in Maria, modelul vietii consacrate Lui Dumnezeu prin feciorie. Ilie a fost primul barbat care a imbratisat celibatul de buna voie, in Vechiul Testament, dupa cum Maria e prima fecioara a Noului Testament. Aceasta trasatura comuna o scotea deja in evidenta, o carte apocrifa foarte veche,  Evanghelia lui Pseudo-Matei, in care citim:  "Maria raspundea astfel preotilor de la templu: Ilie s-a inaltat la Cer cu trupul sau deoarece si-a pastrat trupul sau in curatie. Eu am invatat din copilarie, in templu,  ca fecioria este placuta Lui Dumnezeu. De aceea am hotarat in inima mea, sa nu cunosc barbat."

   Carmelul nu e departe de Nazaret. In zilele senine, de pe piscul lui, se poate zari Nazaretul. Nu e propriu-zis un munte ci mai degraba un lant de dealuri lung de 25 km care nu depasesc inaltimi de 550 m.  E acoperit cu verdeata, vii si gradini - in traducere, Carmelul, in Biblie, este simbolul frumusetii si al prosperitatii. Profetul Isaia nu putea gasi o imagine mai frumoasa pentru a descrie timpurile mesianice:" Pustiul si tara fara apa se vor bucura, desertul se va inveseli si va inflori ca trandafirul: se va acoperi cu flori si va sari de bucurie, cu cantece de veselie si strigari de biruinta caci i se va da... stralucirea Carmelului". Oare Maria, privind de la Nazaret piscurile Carmelului, isi va fi dat seama ca Ea era adevaratul Carmel, gradina roditoare care a imbucurat pamantul?

   Traditia ne spune ca numerosi anahoreti au continuat, pe Carmel,  idealul de viata imbratisat de Ilie, de Elizeu si de grupul lor de ucenici. Dintre primii convertiti adusi la crestinism chiar de catre apostoli, unii s-au retras pe Carmel, au zidit un mic lacas de rugaciune langa grota lui Ilie, pe locul de unde profetul a vazut nourasul. Aici, cantarile si rugaciunile se inaltau zi si noapte catre Maica Domnului si catre Fiul Ei. In epoca bizantina, muntele era plin cu eremiti. Lor li s-au adaugat apoi anahoretii veniti din Occident cu cruciadele. Acestia au organizat ordinul carmelitan in forma lui actuala.
 Unul dintre cei mai renumiti carmelitani veniti din Occident, a fost sfantul Simon Stock, englez,  cel care a fugit de acasa la varsta de 12 ani, traind mai intai ca eremit in scorbura unui stejar. 

Sf. Simon Stock

   Lui i-a aparut in 1251 pe muntele Carmel  Sfanta Fecioara, incredintandu-i scapularul cu promisiunea ca cei ce-l vor purta nu vor ajunge in iad. Scapularele sunt cele doua bucati de panza puse pe umeri ("scapulum"), o parte venind in fata, iar cealalta in spate, destinat sa protejeze imbracamintea calugarlor, ca un fel de sort, cand sunt la munca. Cum in secolul XII, dreptul canonic prevedea ca cine poarta timp de un an uniforma unui ordin calugaresc este considerat calugar sau calugarita - cu toate consecintele, laicii, tertiarii, pentru a evita asemenea consecinte,    au redus scapularul la dimensiuni mici, simbolice. 
Ordinul carmelitan a dat Bisericii pe cei mai mari mistici si contemplativi: sa ne gandim numai la Sfanta Maria Magdalena de Pazzi, Sfanta Tereza de Avila, Sfantul Ioan al Crucii, Sfanta Tereza a Pruncului Isus si, in zilele noastre, Fericita Elisabeta a Sfintei Treimi. 

Sf. Tereza de Avila

   Spiritualitatea lor e centrata pe reculegere, tacere, contemplatie,  ascultarea si meditarea Cuvantului Lui Dumnezeu si rugaciunea continua intr-un climat de simplitate, saracie si munca,  dupa exemplul Sfintei Fecioare Maria, prima contemplativa a Bisericii.
   Experienta mistica a acestor sfinti carmelitani poate fi de un mare ajutor celor care vor sa traiasca un minimum de viata spirituala, sa faca un minimum de experienta mistica.
  De fapt, ce inseamna experienta mistica? Experienta mistica este intalnirea personala dintre om si Dumnezeu, este experienta prezentei Lui Dumnezeu Cel infinit,  este experienta provocata de o actiune speciala a Duhului Sfant. Un lucru mai putin cunoscut este ca misticii si misticele carmelitane au avut experienta  mistica nu numai a Lui Dumnezeu  dar si a Sfintei Fecioare Maria. 

Sf. Maria Petyt

   Una din misticele carmelitane, Maria Petyt, isi descria astfel experienta: "Uneori imi este daruita o viata spirituala in Maria, o liniste in Maria, o bucurie in Maria, o lichefiere in Maria, o cufundare, o absorbire in Maria, o unire cu Maria".
  In noaptea de 5 martie 1584, Sfanta Maria Magdalena de Pazzi a simtit ca Isus i-a schimbat inima cu inima Sfintei Fecioare.  Aceeasi experienta a facut-o Sfanta Tereza a Pruncului Isus care,  la varsta de 12 ani, experimenteaza prezenta si zambetul Fecioarei, care-i patrunde sufletul si trupul, o vindeca si-i reda bucuria de a trai. Cu putin timp inainte de a muri, Tereza se destainuia surorii sale Paulina:

    " Ma simteam cu totul invaluita in mantia Sfintei Fecioare. In acel timp  faceam de serviciu la sala de mese si-mi amintesc ca faceam muncile ca si cum nu le-as fi facut: actionam ca si cum  as fi avut un trup luat cu imprumut. Aceasta stare a durat o saptamana intreaga. E o stare supranaturala greu de exprimat".

Sf. Ioan al Crucii

   Din punct de vedere teologic, posibilitatea acestei experiente se explica simplu de tot. Trupul inviat si glorificat al Mariei se bucura de toate insusirile trupurilor inviate pe care le descrie Sfantul Pavel in prima scrisoare catre Corinteni (1 Cor 15,45) : e un trup spiritualizat, eliberat de limitele naturale ale timpului si spatiului si, asa cum trupul lui Cristos inviat se poate uni cu orice om din toate timpurile si din toate locurile de pe pamant , in Sfanta Impartasanie, acelasi lucru il poate face Maria u orice om caruia-i acorda favorul prezentei Sale mistice.

   Viata de intimitate, de comuniune cu Sfanta Fecioara are ca efect ceea ce scria unul din misticii carmelitani, Michele de S. Agostini : " Cand Maria binevoieste sa-i formeze pe copiii predilecti, sadeste in ei spiritul Sau... produce intr-insii virtutile Ei, temperamentul Ei, modul Ei de a actiona, inclinatiile Ei."

   Sfanta Fecioara imprima mai ales trei din insusirile Sale intr-un asemenea suflet. Prima: interiorizarea, reculegerea, dragostea pentru tacere, pentru meditatie, pentru contemplatie, formarea acelui climat in care Dumnezeu vorbeste si in care pot fi auzite soaptele Sale. 

Fericita Elisabeta a Sfintei Treimi

    Misticii carmelitani o numesc pe Maria: "Maica tacerii" (Mater silentii). 
    Exclama Sfanta Tereza a Pruncului Isus: 
" Cum imi este din ce in ce mai draga tacerea Ta graitoare... cat imi est de draga Fecioara, in timp ce-i asculti pe pastorii si pe regii magi si pastrezi in inima Ta toate aceste lucruri." 
   Maria este modelul sufletelor interiorizate, a sufletelor care iubesc singuratatea, acea singuratate care este plina de prezenta Lui Dumnezeu. Omul in care nu locuieste Dumnezeu, iubeste zgomotul, flecareala, nu iubeste tacerea, reculegerea;  explicatia este simpla: omul se teme de pustiul, de golul din inima. Acest gol incearca sa-l umple cu zgomot.

   In al doilea rand, viata de intimitate cu Sfanta Fecioara imprima in suflet,  si chiar in fizionomia omului, ceva din frumusetea Ei. 

Sf. Maria Magdalena
De Pazzi

   "Cat esti de curata si de frumoasa Marie!, exclama Sfanta Maria Magdalena de Pazzi. In frumusetea ochilor Tai isi gaseste bucuria Paradisul, si-si aseaza tronul Sfanta Treime."  Sfanta Tereza de Lixieux, amintindu-si de zambetul Fecioarei, spunea dupa cativa ani: < Dintr-odata, Sfanta Fecioara imi aparu frumoasa, atat de frumoasa cum nu mai vazusem vreodata ceva atat de frumos; fata Ei iradia de o bunatate si de o frumusete de nedescris." Iar Elisabeta a Sfintei Treimi: "Cand citesc in Evanghelie ca Maria s-a indreptat in graba spre muntii Iudeii spre a merge sa implineasca datoria sa de caritate...mi-o imaginez pasind atat de frumoasa, atat de calma si maiestuoasa, atat de reculeasa in Ea Insasi, in dialog cu Cuvantul Lui Dumnezeu." 

  Frumusetea Ei nu este doar o frumusete estetica. Frumusetea Ei e o raza a frumusetii Lui Dumnezeu care se reflecta pe chipul celor care traiesc in intimitatea Mariei si aceasta frumusete e frumusetea care salveaza lumea, despre care vorbesc misticii rusi.

Sfanta Tereza de Lixieux
(a Pruncului Isus)

   In sfarsit, viata de intimitate cu Sfanta Fecioara imprima in inima omului acea compatimire fata de toti suferinzii lumii, de care vibreaza inima Ei. Ca exemplu o putem lua tot pe Sfanta Tereza a Pruncului Isus. Ea traieste, in inima ei, toata drama si toate sfasierile sufletesti ale omului din timpurile noastre: disperarea,  tentatia de sinucidere provocata de ateism, de lipsa de sens a vietii, de perspectiva prabusirii definitive in neant. Pana la ultima clipa ramane insotitoare de drum a pacatosilor, impartasind chinurile lor. Un glas tainic ii spune: "Haide, haide, bucura-te de moarte, caci iti va aduce nu ceea ce speri tu, ci o noapte si mai profunda, noaptea neantului".                    Tereza accepta:

                        " Doamne, fiica Ta iti cere iertare pentru fratii ei,  accepta sa se hraneasca cu painea durerii si nu vrea sa se ridice de la aceasta masa incarcata cu amaraciune la care mananca sarmanii pacatosi."  
                                                                                   Preot Claudiu Dumea