Jean, mesager al Luminii

Jean Carayon

  La 13 decembrie 1996, Jean Carayon a murit in urma unei hemoragii interne. El avea 43 de ani. Prin locutiuni interioare, el a inceput sa le adreseze parintilor sai mesaje de iubire, de speranta si de fericire, prin care le cerea sa se roage pentru defuncti. Robert si Yvette ar fi fost deconcertati daca ar fi fost anuntati, macar cu cateva zile inainte, ce aventura spirituala le va bulversa viata.

       Mesajul Sfintei Fecioare Maria
_________________________________
       Totul a inceput la 26 iunie 1996, in cursul unui pelerinaj si in timpul unei Liturghii la biserica din Siroki Brijek, situata langa Medjugorje, cand viata lor s-a rasturnat in totalitate. Biserica era plina pana la refuz, Parintele Jozo oficia, si o mare fervoare domnea in acel sanctuar. Preotul se exprima in italiana, vocea sa era calda si invaluitoare. O interpreta il asista si transmitea cuvintele omiliei sale. Tocmai in clipa aceea, Robert a auzit mesajul urmator:

     "Robert, ceea ce faci tu este bine, caci trebuie sa dai exemplu. Impreuna cu sotia ta veti spune un Rozariu in fiecare zi. Tu-i vei impune acest lucru. Fii tolerant cu fiii tai, Fiul Meu se ocupa de ei.
     Si mai ales, da exemplu si alunga nelinistea care se manifesta la ceilalti, caci aceasta este datoria ta".
     Auzind o voce feminina chemandu-l pe nume, fara vreo prezenta vizibila, a fost surprins pana intr-atat incat, grabit,  si-a parasit sotia, pentru a se refugia in fundul bisericii. Foarte emotionat, avand lacrimi in ochi, simtea o adevarata placere sa asculte acest timbru dulce, melodios, atat de profund, plin de o iubire intensa. La fel ca in mesaj, aceasta voce feminina vorbea despre Fiul Sau, deci nu putea fi decat Sfanta Fecioara Maria,  ceea ce a fost confirmat ulterior.
     Cum s-a incheiat ceremonia, Robert i-a povestit totul sotiei sale, precizandu-i intentia sa ferma de a nu spune nimic celorlalti pelerini, nici chiar preotilor insotitori.
     Iata-l pe drumul de intoarcere. Pelerinii dadeau marturie. Una dintre marturii punea hotarat in cauza autenticitatea aparitiilor, ceea ce l-a facut pe Robert sa reactioneze. Cu emotie si caldura, el a dat marturie, cu grija pentru obiectivitate, in functie de ceea ce a trait. Maria si Isus decisesera ca Robert trebuia sa dea marturie.
     Putin practicanti pana la acel moment, ii inscrisesera totusi pe cei doi fii, Jean si Alain, in scoli catolice.
     Pornind de la Sfanta Fecioara, Yvette si Robert vor spune Rozariul zilnic, desigur, cu un pic de greutate la inceput. Apoi, din cand in cand si  tot mai des au inceput sa asiste la Liturghie.  Au invatat in mod progresiv sa se roage cu inima frecventand din ce in ce mai asiduu slujbele religioase.

  Jean isi ia zborul spre vesnicie
_____________________________
     La sase luni dupa aceea, adica la 13 decembrie 1996,  Jean,  fara de veste a murit in urma unei hemoragii interne. In varsta de 43 de ani, Jean era celibatar. Prin rugaciune si prin impunerea miinilor, trata bolnavi si traia in saracie. Intretinea excelente relatii cu preotul din parohie. Se ruga mult si-i sfatuia si pe altii sa se roage pentru sufletele din Purgatoriu. Printre lucrurile sale, s-au gasit numeroase lucrari de spiritualitate si texte de rugaciuni.

  

   Interventia unei persoane vindecate
__________________________________

     Afectati de plecarea brutala a fiului lor, parintii sufereau in tacere si se inchideau tot mai mult in ei insisi. Colette, o infirmiera pe care Jean o ajutase spiritual sa se vindece de un cancer, i-a scos din apatia lor.  La 23 februarie 1997, Colette le-a telefonat pentru a-i informa ca primise prin locutiune interioara un mesaj prin care Jean ii cerea sa-i mangaie si sa-i linisteasca pe parintii lui.

Robert si Yvette Carayon - parintii lui Jean

     Instinctiv, acestia au manifestat o oarecare neincredere fata de ea.
     Iata mesajul adresat  Colettei:
     "Da, mesajul venea de la Sfanta Fecioara Maria, caci trebuia ca parintii mei sa se pregateasca pentru plecarea mea, iar Sfanta Fecioara a binevoit sa le faca cunoscut acest lucru, caci Ea-i alege pe cei care o iubesc." "Eu sunt in iubire si in intreaga fericire a Cerului, iar dumitale, Colette, iti multumesc ca esti mesagerul cuvantului meu pentru parintii mei si pentru cei care m-au iubit." "Eu, Jean, sunt prezent si va vorbesc, ca si voi sa fiti in fericirea credintei, si in aceea de a fi alesi de catre Isus." "Anumitor suflete le este permis sa comunice cu lumea de dincolo, dar trebuie sa fie pregatite pentru aceasta, trebuie sa aiba o mare credinta, o mare iubire pentru Dumnezeu si pentru Sfanta Fecioara Maria. Eu le voi da semne de prezenta parintilor mei. Sunt aici pentru a-i ajuta si pentru a-i iubi foarte mult."
     Mesajele fratilor din Cer
_________________________

     Jean a insistat sa se stabileasca o corespondenta in spiritul parintilor sai. Mai intai mama, Yvette, si apoi tatal Robert, au fost de acord. Tulburat si surprins, Robert  a ezitat mult inainte de a se angaja in acest tip de comunicare. Incepand din 21 martie 1997, relateaza Robert, am primit mesaje practic in fiecare zi in scriere inspirata. Pentru sotia mea este o intalnire personala, seara; ca un copil care se adreseaza cu iubire mamei sale, pentru a o consola.  Pentru mine, aceasta se petrece dimineata. Sunt invataturi si sfaturi pretioase.

     Trezit intre ora 2 si 5, ma cuprinde o bucurie imensa, ma instalez la birou, un semn al crucii, lauda Lui Dumnezeu si Mariei.  Scriu, si treptat, cuvinte, fraze ies din spiritul meu intr-o scriere cu "majuscule", dar aceasta nu mai depinde de mine, Jean si Cerul se exprima. Biroul nu mai exista, nu-mi mai simt corpul, timpul se sterge. Sunt intr-o rapire totala.
     Dar nu trebuie confundata scrierea inspirata cu scrierea automata, forma negativa in care spirite utlizeaza mana unor persoane, inconstiente de ceea ce scriu si, deci, fara gandire critica. In ceea ce ma priveste, sunt pe deplin constient de ceea ce scriu si pot chiar judeca daca transmisia este exacta.  Numai Dumnezeu permite ceea ce mi se intampla.
     Directorul nostru spiritual a supus examinarii de catre un doctor in teologie, aceste mesaje si scrisul. Am fost linistiti in privinta concordantei mesajelor cu invatatura Bisericii.


Jean precizeaza obiectivul mesajelor 
__________________________________
     "Tata, te-am indemnat sa scrii ca sa intelegeti ca actiunea voastra pe pamant este primordiala. De ce?  Daca scrieti, daca vorbiti despre sufletele din Purgatoriu, oamenii vor deveni constienti ca lumea de dincolo este atat de aproape de voi si astfel ei vor putea fi salvati."

     "Spiritul tau respinge, in mod instinctiv,  ideea de a comunica mesajele, dar este singurul mod prin care noi putem actiona in Comuniunea Sfintilor.  In acest ansamblu, trebuie acordat un loc privilegiat tuturor acestor suflete care,  in Purgatoriu, asteapta ca sa urce in Paradis".
     "Asadar, in fiecare dimineata, imi vei consacra o ora si jumatate din timpul tau si,  prin acest mijloc al scrierii directe, voi avea ocazia sa-ti dictez instructiunile Celui Preainalt." (10.04.1997)

     "Da,  in momentul acesta sunteti pe cale sa intelegeti ca eu sunt factorul postal care va aduce scrisoarea din Cer, pentru care am fost autorizat sa fiu plicul, dar si sa va exprim iubirea mea.  Caci nu actioneaza numai vointa mea, ci si cea a tuturor fratilor din Cer (adica sfintii cunoscuti si necunoscuti).  Suntem o multime in slujba voastra, pentru a va arata directia in care trebuie sa mearga oamenii de pe pamantul vostru."
     "Faceti eforturi, oferiti suferintele voastre... sa stiti ca fericirea din Cer este cu totul grandioasa comparativ cu durerile voastre de pe pamant. Toti sfintii sunt cu noi pentru a va apropia de Fecioara Maria, de Isus si pentru a va duce la Tatal." (09.03.1998)

     "Pune-ti, pur si smplu, urmatoarea intrebare: ce mi-au adus toate aceste relatii si comunicari? Tata, pomul se cunoaste dupa roade."
     Si intr-adevar,  acestea i-au adus lui Robert si  Yvettei o mare seninatate, o viata de rugaciune, o aprofundare a spiritualitatii prin aprofundarea Bibliei si, de asemenea, o deschidere mai mare a spiritului.
     "Ati cautat oare, sa ma contactati voi?  Nu, nici macar nu v-ati gandit la asta.  Acest contact este in planul Lui Dumnezeu.  Singura posibilitate care mi-a fost data, a fost D-na Colette caci, atat timp cat eram pe pamant cat si acum, in Cer, este atat de aproape de mine, ceea ce explica mesajele sale, caci ea m-a inteles cel mai bine." (10.02.1998)

     "Inainte de plecarea mea, voi erati caldicei, dar toate incercarile pe care le-ati suferit in timpul vietii mele, si mai ales dupa aceea, primind locutiunile mele interioare, calauziti de Spiritul Sfant, v-au facut sa descoperiti iubirea nemasurata a Lui Dumnezeu si a Sfintei Fecioare.  Ati fost ascultatori, ceea ce mi-a permis, la fel ca si voua, sa raspund la cererile Cerului."
     "Petru a accede la sfintenie, nu ajunge sa urmezi sfaturi generale care sunt valabile pentru toti. Trebuie sa recunoastem ce ne cere Dumnezeu in mod special, iar voi ati inteles bine acest lucru prin mesajele Cerului si prin evenimentele vietii voastre."(04.03.1998)

     Jean vorbeste despre soarta sufletelor care parasesc pamantul
______________________________________________________
     "Eu tratam, impuneam mainile rugandu-ma Lui Dumnezeu, Lui Isus si Fecioarei Maria, din toata inima mea;  astfel, eu nu eram altceva decat un simplu intermediar, ceea ce imi permitea sa dau si sfaturi cu privire la viitorul persoanelor pe care le primeam; deseori ele erau pline de indoieli; unii sufereau chiar influenta spiritelor rele.
     De altfel, din acest motiv, pentru a-i elibera de rau, eu petreceam ore intregi, si chiar zile in rugacune.  Apoi, ii orientam catre preoti, in special catre parintele B." (07.02.1998)

     "Trebuie sa plecam de la principiul ca moartea este cel mai frumos cadou facut de Dumnezeu, caci ea ne permite sa regasim adevarata viata." (06.09.1997)

     "Dupa parasirea acestei lumi, chiar in clipa acestei plecari,  judecata Lui Dumnezeu este pronutata.  Se poate spune ca sufletul este supus unei judecati caci, pe loc,  el vede derulandu-se intreaga sa viata pamanteasca. Astfel, in acest film, el se va vedea ca intr-o oglinda, asa cum nu s-a mai vazut niciodata:  tot ce a facut, atat bine, cat si rau, intreaga suferinta pe care provocat-o celorlalti, foarte adesea fara sa-si dea seama, uneori prin simple vorbe. Intreg acest ansamblu de bine si de rau, da intreaga masura a sederii sale in Purgatoriu, pentru a se spala de tot ceea ce a fost negativ. Pentru a se prezenta in fata Lui Dumnezeu, in fata Domnului Tatal nostru, este indispensabil ca sufletul sa fie pur." (17.03.1998)

     "Dupa ce si-a parasit trupul, sufletul meu a fost atras de o lumia foarte puternica, eram ntr-o profunda bucurie,  era ca un cantec de bucurie. Simteam o caldura de iubire de o mie de ori mai puternica decat pe pamant.  Cuvintele nu sunt in stare sa exprime toate acestea, este atat de frumos." (21.03.1997)

     "Trecem printr-un tunel si apoi gasim o mare lumna, flori,  ingeri care ne insotesc. Avem marea fericire si bucurie sa fim intampinati de toti membrii familiei. Dupa chipul lor, noi ii recunoastem pe cei care ne-au insotit pe pamant, dar cei din generatiile precedente sunt nenumarati.
     Recompensa mea cea mai mare a fost sa-i gasesc pe toti membrii familiei, este minunat.  Eliberati de legaturile materiei si ale pacatului, nu ma trebuie sa ne preocupam de noi insine, ceea ce ne asigura o mai mare libertate." (16.04.1997)

     "Sunt suflete care nu au facut tot ceea ce ar fi trebuit sa realizeze pe pamant, si de aceea sunt atat de nefericite;  noi trebuie sa le sustinem, sa le ajutam sa se roage, mai ales daca familia lor de pe pamant, ii uita. Potrivit pacatelor lor si potrivit vietii lor spirituale, in Purgatoriu timpul poate fi foarte lung...
     Este o frumusete  cereasca, maicuta mea, daca ai vedea toata acesta iubire cu fratii nostri din Cer." (22.07.1998)

  
Un preot, director spiritual al lui Robert si al Yvettei:
____________________________________________________
     Jean era un bun crestin si totusi, asa cum le-a explicat parintilor sai, Robert si Yvette, el a ramas in pragul Cerului timp de un an, inainte de a intra in Paradis - in ziua de Craciun a anului 1997.  El subliniaza ca defunctii nostri au o reala nevoie de rugaciunile noastre pentru a grabi intrarea lor in Cer si ca, in schimb, noi suntem antrenati astfel intr-o viata de credinta mai sincera si in conformitate cu exigentele botezului.

 In rugaciune, noi Ii vorbim Lui Dumnezeu, dar putem sa le vorbim si defunctilor nostri, sa le cerem iertare, sa le incredintam grijile noastre si pe cei care ne sunt dragi. Si atunci cand niste prieteni isi vor manifesta tristetea in fata unui doliu, noi putem sa le impartasim intimitatea noastra cu cei dragi ai nostri, de dincolo,  si sa-i invitam sa se roage cu noi pentru toate sufletele,  grabind astfel ziua intrarii lor in gloria Domnului.
     Parintii lui Jean,  Robert si Yvette,  prezentand marturia fiului lor,  raspund unei cereri precise din partea acestuia.  Ceea ce le spune Jean parintilor sai, ne-o spun si noua proprii nostri defuncti.  Jean este interpretul lor,  pentru ca noi sa-i simtim pe defunctii nostri mai aproape de noi si ca sa ne straduim sa ne rugam pentru ei si sa evitam pacatul. Sa ne convertim si sa facem penitenta pentru a scurta timpul nostru in Purgatoriu.  Aceasta convingere ne va umple de bucurie si ne va da vointa de a actiona din iubire, uimiti de aceasta manifestare a Milostivirii  Lui Dumnezeu.
     Robert Carayon isi continua marturia
__________________________________
     Prin mesajele fratilor din Cer transmise de fiul nostru, s-a deschis drumul pe care noi il urmam in prezent. Acest drum consta in a aminti lumii noastre ca sufletele din Purgatoriu cer iubirea noastra prin amintire, rugaciuni si Sfinte Liturghii. De remarcat ca noi  ne abtinem sa punem intrebari, misiunea noastra consta in a difuza invatamintele primite. Inainte sa ni se deschida ochii, credeam ca domeniul nostru de actiune se situa pe pamant. Consideram ca nu puteam actiona si interveni decat in istoria lumii noastre si ca raza de actiune a faptelor noastre ramane limitata la pamant si la istoria prezenta. Asupra lumii de dincolo nu ne puneam nici intrebarea.
     Prin harul Lui Dumnezeu, acum intelegem ca intre pamant, Cer si purgatoriu exista un inexplicabil du-te - vino. Desigur, o perdea separa aceste trei lumi, dar intre oameni, suflete, sfinti, exista schimburi "Comuniunea Sfintilor", formeaza un singur trup. In interiorul acestui mare trup care este Biserca, sfintii, ca si sufletele care sunt in Purgatoriu, ne ajuta prin rugaciunile si mijlocirea lor.

     Sa ne gandim la aceasta multime de frati si surori invizibili, mai vii si mai reali decat noi insine. Mai este timp sa actionam, da, fiecare dintre noi este capabil de aceasta, cu conditia sa vrea. Astfel vom avea aceasta facultate de a privi dincolo de orizontul vizibilului si vom intelege ca Biserica este cu mult mai vasta decat pare;  fixata in istorie, ea are picioarele pe pamant, dar capul in lumea invizibilului.
     De-a lungul diferitelor invataturi si sfaturi ale Cerului, transmise de micul si afectuosul nostru Jean, copil al Cerului, intelegem ca toate sufletele din Purgatoriu au o dorinta intensa de a-L vedea pe Dumnezeu. Dar nu-si pot potoli ele insele aceasta sete de iubire. Dimpotriva, noi avem posibilitatea si datoria de a le iubi, de a le ajuta prin rugaciuni, prin Sfinte Liturghii si chiar prin gregoriene (treizeci de sfinte liturghii); si impartasindu-ne pentru ele.
     Ceea ce Jean nu a realizat in intregime pe pamant, noi continuam impreuna - in iubire.  El a devenit calauza noastra, luminandu-ne cu lumina Lui Dumnezeu pentru a asigura formarea noastra spirituala.
     De multe ori, in decursul vietii noastre cotidiene, fie ea familiala, profesionala sau sociala, gandirea noastra, conversatia noastra, activitatea noastra, sunt inspirate de eu-l nostru si nu de prezenta Lui Dumnezeu cu vointa Sa si cu iubirea Sa.
     Daca am putea realiza in ce masura fratii nostri din Cer si dragii nostri disparuti ne iubesc, cat de mult doresc ei sa deschida larg inima noastra la iubirea infinita a Domnului, pentru a face, din viata noastra si din ziua noastra, un raspuns de iubire!
     Cei care ne-au parasit pentru lumea cealalta, nu sunt inchisi in ei insisi, in fericirea viziunii beatifice. Ei sunt aproape de noi, ba chiar ne-au devenit mai apropiati decat atunci cand traiau pe pamant.

     De cand au trecut dincolo, ne iubsc inca si mai mult, pentru ca iubirea este mai puternica decat moartea.  Contrar a ceea ce gandeam inainte de pelerinajul la Medjugorje, suntem acum convinsi ca nu trebuie sa percepem Biserica numai in istoria noastra, adica cu calitatile si defectele sale, cu grandorile si scandalurile sale, ci s-o vedem cu aceasta realitate a Cerului, desigur invizibila, dar divina si umana. Nu este Biserica Trupul Lui Cristos si mireasa Spiritului Sfant?
     Noi putem face atat de mult pentru suflete, exista un singur sens, sensul iubirii, deci al rugaciunii. Aceasta iubire noi trebuie s-o daruim total, tot ceea ce facem sau omitem are o valoare de eternitate si ne urmeaza dincolo;  da, moartea este o noua nastere.
     Noi existam in intregime cu Cerul, Dumnezeu, Isus, Maria, sfintii la care ne rugam; si membrii familiei noastre sunt cu noi, ei ne ajuta si ne iubesc. Am urmat cat mai bine cu putinta directia data de Cer, care consta in prezent in Rozariile si Liturghiile noastre zilnice, in rugacunile comune cu prietenii, in pelerinaje pentru sufletele din Purgatoriu, totul pentru a semana samanta buna pe pamanturile fertile ale tuturor acelora pe  care Providenta ni-i scoate in cale.
     Viata noastra a depasit materia vizibilului, noi am trecut la invizibl;  de la indoiala si de la suferinta pe care o refuzam, am ajuns la certitudinea ca pe acest pamant noi traim purificarea noastra.
     In cadrul Comuniunii Sfintilor, fiecare fiinta umana are multe de facut, atat pentru aproapele sau, cat si pentru rudele si prietenii care sunt dincolo.  Ii multumim Lui Dumnezeu ca suntem instrumente care au favoarea si fericirea de a putea reda speranta vietii vesnice tuturor acelora care, direct sau indirect, au cunostinta despre mesajele Cerului.

                                  Yvette si Robert Carayan, parintii lui Jean, Mesager al Luminii
                                             ("Regina Pacis" nr.214 - "Stella Maris" nr. 361)

 despre Jean Carayon si mesajele sale, mai puteti citi in postarile:
http://dinimaginatie.blogspot.ro/2012/05/mesaje-din-cer-jean-mesager-al-luminii.html
http://dinimaginatie.blogspot.ro/2014/03/timpul-preseaza-jean-mesager-al-luminii.html